Promisiuni

In toata nebuinia din jurul meu se audea vocea unui copil dezamagit,inca nu disting ce zice dar stiu ca nu e multumit de raspunsul pe care il primeste la rugaciunile, catre mama sa.

Masinile de gaurit, flexul toate fac o pauza si in sfarsit inteleg de ce e atata dezamagire in vocea lui.

” – Mama, dar ai promis…., ai spus ca daca termin tot la timp mergem in seara asta la real.”

” – Nu mama, nu se mai poate azi,imi pare rau”

” – Dar mi-ai promis…., de ce ai promis?”

” – Gata mama, am zis nu si gata!”

Copilul isi da seama ca nu are nici un rost sa mai incerce si abandoneaza discutia, dar nu inainte de a da replica finala ” – Nu-i nimic, nici eu nu o  sa ma mai tin de nici o promisiune.”

Pentru un copil,promisiunile sunt asigurarea suprema, nu exista riscuri,nu exista tepe. In lumea lui totul e foarte simplu cand vine vorba de promisiuni. E fie alba,fie neagra. Fara stelute, fara linii de text de dimensiuni mici. E simplu, ai zis promit, pentru e totul rezolvat.

In schimb in lumea adultilor, nu exista „PROMIT„.  Exista doar ” DACA„… doar apoi promit. Practic nimic nu e sigur.

Cat timp cresc au timp sa isi dea seama ca lumea nu e alba sau neagra si in foarte multe tonuri de gri… foarte multe.